Light my way...

Urme de calm

2010-11-02T09:21:00.005+02:00

Nu cred ca o astfel de fereastra - si nici camera, exista. Desi vederea ne comunica prezenta obiectelor, peretilor, naturii, imaginea nu reprezinta decat o metafora a singuratatii si frumusetii unui moment. Un singur fotoliu "locuit", o singura carte, o unica fereastra deschisa. Nimeni in preajma? Nicidecum. Cineva tocmai s-a ridicat acum o secunda de pe fotoliu, a inconjurat camera si priveste acum intrega scena – chiar prin ochii tai... Daca observi cu atentie vei vedea ca ti-ai inclinat foarte usor capul spre stanga si te gandesti ca este inutil sa incerci sa prinzi valul perdelei. Intre timp pala de vant iti rasfoieste paginile cartii uitate pe pervaz. Iti dai seama inspaimantat ca, in fata ta, copacul inflorit incendiaza camera, imprastiind lumina violent. Doar urme de calm, intr-un sentiment de extaz.

Leon Wyczółkowski a pictat acest tablou uimitor. Intamplator Leona Lewis imi canta in casti – I got you. As spune ca tabloul si melodia sunt la fel. Aceeasi intensitate…

Leona Lewis - I Got U

That's alright...

2010-09-12T21:38:00.003+03:00

Just gonna stand there/ And watch me burn

But that's alright/ Because I like

The way it hurts/ Just gonna stand there

And hear me cry/ But that's alright

Because I love The way you lie

I love the way you lie

Eminem feat Rihanna - Love the Way You Lie

Rosu sangerand pe panza

2010-09-07T02:02:00.012+03:00

Amedée Julien Marcel-Clément (1873) - Boats, Concarneau

N-am mai vazut niciodata panze atat de rosii. Sunt cele mai frumoase pe care le-am vazut vreodata, intr-o pictura. Exista ceva neobisnuit in tot tabloul: poate lumina de asfintit care se reflecta interesant, sau senzatia de transparenta a panzei. Aproape inutil sa comentezi un astfel de peisaj marin...

Capoeira

2010-06-19T08:10:00.005+03:00

Stil de lupta, dans, arta. Miscari fluide, energice, lovituri disimulate, acompaniate de muzica traditionala. Tara de origine: Brazilia. Practicata de sclavi si interzisa pana in 1930.

Inca in descoperire acesta capoeira, dar mi-a placut din primul moment. Atat de acrobatice si totusi elegante aceste miscari. Studiul miscarilor a relevat insa faptul ca lovitura de picior din capoeira este extrem de puternica fata de stilurle de lupta clasice. Totusi, nu veti vedea intr-o demonstratie actuala nici sange si nici invinsi, pentru ca loviturile nu au loc niciodata. Totul este miscare si coordonare. Un filmulet foarte dragut: http://www.leu-capoeira.t83.net/#/filmulete/4518083595

In melodia Samba a Andreei Banica si Donny, apare un practicant de capoeira.

Pe wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Capoeira

Detalii

2010-05-22T20:31:00.006+03:00

Gerard ter Borch (1617 - 1681)

Portrait of a Young Lady, c.1665-1670

oil on canvas

Frick Collection

Cand la sfarsitul zilei...

2010-05-09T23:00:00.001+03:00

Cand la sfarsitul zilei, oboseala iti amorteste simturile, imaginatia refuza cateodata sa adoarma. Am stins lumina, m-am intins in pat, am tras cearceaful ultraviolet si mi-am asezat mana sub tampla dreapta. In fata mea, pe peretele alb, se profilau umbrele jaluzelelor verticale printre care strabatea lumina felinarului de sub fereastra. Cand am inchis ochii o senzatie placuta, neobisnuit de odihnitoare m-a cuprins ca intr-un vis. Visul a durat cateva minute, poate o jumatate de ora, dar n-am adormit nicio clipa. Numai dupa ce s-a terminat m-a invins somnul.

Macii de mare

Prima adiere de vânt a adus cu ea mirosul florilor de pe ţărm. Era purtat atât de departe.., câci nu-şi amintea să fi păşit pe marginea mării, ci se afla în larg, scufundată în apa răcoroasă până la umeri. Înainta la întâmplare, deşi mai mult plutea, iar apa nu-i îngreuna mişcarea, aşa cum ar fi fost firesc. Valurile răscoleau marea, dar numai în joacă şi nu cum s-ar fi aşteptat. Nu se năşteau în larg ca apoi să se spargă la mal, ci formau doar vârtejuri şi unde neregulate care o brăzdau doar ici colo.

Nu ştia dacă e noapte sau zi. Deşi cerul era acoperit de stele în întuneric, în mare parcă luminau mai mulţi sori. Luciul apei tăia simbolic “ziua” în noapte şi amiază, două fâşii care nu s-ar fi întâlnit altfel niciodată. Singurele forme de viţaă erau macii de mare, cu tulpini extrem de firave şi lungi, ancorate în nisipul mării şi înflorite jumătate de metru deasupra ei. Se legănau uşor în vărtejuri de parcă ar fi executat un dans monoton şi lin. Sub apa de o limpezime perfectă, poate doar cu o uşoară tentă verzuie, în nisipul fin, strălucitor, îngropate superficial, a zărit pietrele de argint. Dacă macii de mare erau curioşi, pietrele de argint erau şi mai misterioase pentru ea. Se aplecă spre ele, silită să-şi afunde pentru o secundă faţa în mare – deşi n-a îndrăznit, era aproape convinsă că ar fi putut respira - le cuprinse în mănă, dar la suprafaţă se prefăceau în pulbere argintie care se scutura la loc în adânc. A cules câteva care i s-au răsfirat imediat printre degete…

Locul acesta miraculos, abia cunoscut, devenise pe nesimţite familiar. A încercat chiar să acopere în gând toată planeta de mare. Acum arata precum un bulgare strălucitor de nisip, închis într-o picătură clară de apă, făra strop de uscat. Bănuia că departe, ascunşi în frunzele lungi ale plantelor străvezii, populau marea peştii portocalii îmbrăcaţi în voalurile transparente ale înotătoarelor lor fragile…

Zinaida Serebriakova

2010-05-09T21:56:00.005+03:00

Un tablou care te face sa zambesti : )

Zinaida Serebriakova, self portrait 1908 - 1909

Talvimaisema

2010-04-30T19:51:00.021+03:00

Despre "Talvimaisema" si Fanny Churberg nu stiu nimic... Totul (de fapt, aceste randuri) a inceput ca un joc al imaginatiei a carui scanteie a fost intamplarea.

Prima impresie: Tusele groase, vizibile, aproape violent raspandite, imi sugereaza o lucrare de dimensiuni relativ reduse. Si inca ceva... acea "expresivitate" caracteristica lui Van Gogh, parca acelasi suflu intens si aspru al picturilor sale. Desi culorile isi pierd intensitatea dramatica, contrastul si frigul taios al unui anotimp indecis iti sageteaza retina. Pamant alb-cafeniu - zapada amestecata pe planseta cu noroi, vegetatie in stadiu de samanta neincoltita, case razlete, izolate de lume, toate in nuante reci, infrigurate. Numai cerul pastreaza o farama de caldura: umbra galbuie a unui soare apus printre palcuri de nori.

Desi un tablou cu aer poetic, nu ai ghici ca pensula a fost manuita de o femeie. Nu iti exprima delicatete sau orice alt atribut feminin si prin aceasta se distanteaza putin de banal. Un stalp, al doilea, mai incolo trei, si tot asa, de parca timpul s-ar dizolva in distanta, singura dimensiune palpabila intr-un catun incremenit.

Totusi, monotonia tonurilor il arunca inevitabil in categoria picturilor peste care privirea va trece usor, fara sa zaboveasca prea mult.

Un peisaj prea putin interesant, dar o stare de spirit de remarcat, care ti se dezvaluie numai dupa ce ti-ai sacrificat privirea disecand tesutul panzei: singuratatea luminitei firave de la fereastra ascunsa intr-o lume aproape pustie. Numai drumul schitat la repezeala, brazdat de urme adanci, iti lasa falsa impresie ca duce spre locuitorul Talvimaisemei, desi isi croieste de fapt calea spre cine stie ce destinatie pierduta.

Aer vintage

2010-03-28T09:00:00.004+03:00

Rolf Armstrong (1889 – 1960) - Pin-up Girls

Capriciile lui Goya la Bucuresti

2010-03-28T08:49:00.005+03:00

O expozitie deosebita la Muzeul National de Arta.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/capriciile-lui-goya-la-bucuresti-890457.html

"80 de gravuri din seria „Capriciilor” lui Francisco de Goya, printre care şi celebra lucrare „Somnul raţiunii naşte monştri”, sunt expuse, la Muzeul Naţional de Artă al României.

„Nenumăratele fobii şi nebunii pe care le găseşti în orice societate civilizată şi prejudecăţile comune şi practicile păguboase care, din obişnuinţă, ignoranţă sau egoism au devenit uzuale”, îşi enumera Francisco de Goya (1746-1828) temele „Capriciilor” sale.

Cu excepţia Inchiziţiei, care a interzis circulaţia lor, nu se ştie foarte clar cum au primit contemporanii lui Goya gravurile sale satirice, însă posteritatea le-a rezervat un loc aparte în istoria artei.

Lucrările, însoţite de notiţele artistului

Cele 80 de lucrări din seria „Capricii”, realizate de pictorul spaniol în perioada 1797-1799, au fost expuse, de ieri, pentru prima dată, la Muzeul Naţional de Artă al României din Capitală, în Sălile Kretzulescu. Lucrările din expoziţia „Faţete ale conştiinţei. Capriciile lui Goya” - deschisă până pe 30 mai - sunt însoţite de notiţele originale ale artistului, păstrate în manuscris pe exemplarele din primele tiraje, aflate în colecţiile Muzeului Prado şi ale Bibliotecii Naţionale din Madrid. Pictorul a simţit nevoia să explice unele titluri, al căror înţeles e uneori greu de descifrat, sau să aducă propriile comentarii la imagini.

Potrivit reprezentanţilor Muzeului Naţional de Artă al României, seria vernisată ieri - în prezenţa ambasadorului Spaniei la Bucureşti, Estanislao de Grandes Pascual, şi a directorului Institutului Cervantes, Juan Carlos Vidal - a fost imprimată în 1929, într-o ediţie limitată, pentru Expoziţia Universală de la Sevilla.

„Capriciile” (un tip de gravură în care artistul îşi ia libertate deplină, de la subiect la compoziţie), în care Goya combină tehnicile acvaforte şi acvatinta, sunt un exerciţiu de luciditate într-o epocă în care represiunea politică, socială şi religioasă era dublată de o profundă criză economică a imperiului spaniol. Goya le-a desenat în perioada de convalescenţă după holeră, răstimp în care i-a studiat pe iluminişti. Lucrarea sub semnul căreia a stat colecţia, de-a lungul secolelor, este „Somnul raţiunii naşte monştri”, expusă şi la Bucureşti.

Inchiziţia s-a „autosesizat”

Tematic, seria are trei părţi: primele 36 de gravuri se leagă de tema căsniciilor de convenienţă, cruzimea părinţilor şi metodele greşite de educare a copiilor, desfrânarea, lăcomia, hoţia, vanitatea sau prostia. În următoarele şase, capetele umane sunt înlocuite cu capete de măgari, ca simboluri ale imposturii, mai ales în viaţa publică, iar în ultimele 38, pictorul desenează monştri, vrăjitori, călugări, o lume a „spiritelor”.

Goya sancţionează deopotrivă viciile omului obişnuit, dar şi clerul, figurile politice sau din administraţie. Inchiziţia s-a simţit „atinsă” şi a interzis vânzarea gravurilor. Artistul şi le-a salvat dăruindu-i regelui plăcile gravate şi exemplarele nevândute. Proiectul lui Goya nu pare să le fi fost pe plac librarilor de la acea vreme, seria fiind pusă în vânzare într-un magazin de parfumuri şi licori de la parterul casei unde locuia artistul.

În jurul expoziţiei vor fi organizate şi alte evenimente. Pe 28 aprilie, tot la muzeul naţional va avea loc conferinţa „Goya în literatură”, susţinută de Leonardo Romero Tobar, profesor la Universitatea din Zaragoza, iar pe 18 aprilie şi 23 mai, de la ora 11.30, în Sala Kretzulescu, va fi proiectat filmul biografic „Goya la Bordeaux”, în regia lui Carlos Saura."

Rondul de noapte

2010-03-27T20:02:00.013+02:00

Cand am vazut la Amsterdam "Rondul de noapte" a lui Rembrandt, n-am vazut de fapt nimic... Doar o panza imensa incarcata de personaje dubioase. Dupa aproape 3 ani am reusit sa "il vad" cu adevarat, asa cum il crease autorul sau. Ochii mi-au fost deschisi de un remarcabil documentar de 2 ore pe un canal demn de cele mai bune aprecieri: Viasat History.

Nu numai ca, in cele 2 ore de vizionare, te lamuresti complet (sau atat cat este posibil pentru o lucrare asa complexa si inca studiata) despre tot de inseamna "Rondul de noapte", dar si punerea in scena a vietii pictorului si a istoriei povestite a acelor timpuri sunt realizate exceptional. Tot filmul este un puzzle al enigmelor unuia dintre cele mai surprinzatoare tablouri.

Nu as putea reproduce fidel toate interpretarile si semnificatiile acestei capodopere, dar am sa ma opresc asupra catorva.

In primul rand as spune ca "Rondul de noapte" nu este de fapt ceea ce sugereaza titlul. Rembrandt nu si-a propus sa glorifice militia Amsterdamului din acea vreme, ci tocmai contrariul... Panza este de fapt un rechizitoriu, al asasinarii ascunse sub forma unui accident a carui victima a fost insusi capitanul militiei. Asasinii sunt chiar personajele lui Rembrandt. Aha, deci, asa se explica figurile lor inexpresive, statura caricaturala si impresia de scena teatrala....

In acele vremuri toti gentilomii erau pictati in portrete de grup "trase la indigo". Toti erau asezati frumos in rand, cu fetele spre spectator, mai ales daca toti plateau acelasi pret pentru portret. Rembrandt a vrut sa se detaseze de acest cliseu si a facut-o radical.

Cele doua personaje din prim plan (numele lor nu l-am retinut), protagonistii crimei, sunt de-a dreptul hilari. Pictorul nu s-a sfiit sa il picteze pe fanfaronul in haine deschise la culoare la statura sa reala, adica mic, mult mai mic decat prietenul sau in negru. Nu numai statura il ridiculizeaza ci si lancea cu semnificatii falice, semn al preocuparilor sale "elevate". La analiza cu raze X s-a observat ca Rembrand a lungit treptat varful de lance, probabil dorind sa fie cat mai convingator. Personajul in negru isi intinde mana teatral spre public: oare cati observa ca umbra bratului arata spre organele genitale ale colegului sau pitic. Intre cei doi se pare ca existau relatii nu tocmai colegiale, ci de alta natura...

In mana dreapta ofiterul in negru tine o manusa. Curios, nu s-ar potrivi mainii stangi, pentru ca este o manusa destinata celei drepte. O alta aluzie: manusa aruncata, acum deja ridicata.

Cele mai triste personaje sunt cele doua fetite. Poate ca pe cea de-a doua nu o vedeti cu usurinta, dar ea exista langa sora sa. Chipul sau este ascuns, probabil pentru ca a fost desfigurat de tatal sau, prezent in scena, care i-a aruncat pe fata o cana de ceai clocotit. Cele doua fetite sunt fiicele nelegitime, bastardele, cum erau numite la acea vreme, obligate sa traiasca in orfelinat (ca sa acopere rusinea familiei) si chiar sa practice prostitutia de la o varsta frageda. Hainele lor par scumpe, dar este doar o aluzie la originea tatalui, notabilitate a orasului. Legata la brau, o gaina atarna sugerand destinul lor tragic... sunt "sclave" intr-o lume in care grija pentru copiii orfani era doar o fatada.

Intr-un colt, aproape de nedeslusit, ochiul vigilent al lui Rembrandt priveste intreaga scena. El este martor si acuza prin opera sa o crima, moravurile vremii si caracterul personajelor sale.

Desi acum este admirat de o lume intrega, "Rondul de noapte" se pare ca i-a provocat pictorului caderea. Ironia si acuzatiile nu au ramas nepedepsite de cei vizati in pictura. Incet, incet personajele sale l-au adus la faliment si nimeni nu i-a mai comandat portretul.

O decizie care i-a distrus viata lui Rembrandt, dar care l-a ridicat si mai mult in ochii privitorilor de azi si in istoria artei.

The Night Watch, 1642

Rijks Museum, Amsterdam

Portret de fata

2010-03-21T10:34:00.007+02:00

Un tablou reconforntant, un personaj pictat in umbra si totusi atat de luminos. Faţa intunecata a fetei sugereaza timiditate. Vesmitele, mai ales palaria, imi amintesc de moda olandeza din sec. XV. Am citit ca tabloul ar fi fost licitat de curand si vandut cu aproape 60.000 de lire sterline. Nu ma indoiesc ca posesorul se va bucura de simplitatea si armonia lui cromatica.

Gaston La Touche,A maiden in contemplation 1898, Colectie particulara

Click and feed the fish : )

2010-03-14T08:48:00.002+02:00

Primul sculpt

2010-01-23T12:04:00.000+02:00

Creatie personala in Zbrush + Photoshop

Starry Night

2010-01-22T22:03:00.005+02:00

Greu de crezut ca Van Gogh nu si-a vandut tablourile in timpul vietii... Cine a trecut pe langa Starry Night Over the Rhone fara sa fie cuprins de romantism sau nostalgie? Sa fie tusele groase, hotarate? Distanta dintre expresionismul tulburator si pictura "academica"?

Desi am avut privilegiul sa vad Muzeul Van Gogh din Amsterdam, Starry Night nu se afla printre tablourile expuse. Niciuna dintre cele doua versiuni. Ca si in Starry Night in Saint Remy, cerul este mai aproape de privitor decat pamantul si natura. Insa aici stelele nu mai sunt in miscare ci sunt "legate" de luminile reflectate in apa, asteptand parca momentul sa cada peste oras. Pana si oamenii sunt departe si apasati de albastrul ultramarin si enigmatic. Cerul, apa si pamantul nu se mai deosebesc unele de altele in noapte si atmosfera feerica.

Ultima respiratie

2010-01-10T21:20:00.006+02:00

Inainte sa ia nastere Ophelia, cunoscutul tablou al lui Millais, studiul chipului ei a prins contur pe o coala de hartie. Executate cu o finete de maestru desenator, liniile isi parcurg drumul de la dezordine la perfectiune, dinspre exterior spre interior de parca artistul ar fi un magician al creionului.

Imi place schita mai mult decat tabloul in sine pentru ca atentia nu e preluata de peisaj, ambianta, ci de expresia pierduta in lumea umbrelor a Opheliei, pentru plutirea intr-un ocean alb, nesfarsit, pentru finetea conturului, pentru lipsa culorilor... Alba si clara intr-o ultima respiratie...

Seara de iarna

2010-01-10T09:00:00.007+02:00

Cat imi place acest peisaj urban de iarna, cu luminitele lui colorate si masini de epoca. Se aud claxoanele si verva oamenilor, dar zapada atenueaza zgomotele si ecoul lor. Simpatica doamna din dreapta, parca acum a intrat in cadru, curioasa sa vada despre ce e vorba. Pictorul era de fapt surprins in timp ce fotografia bulevardul aglomerat. Lumina blitz-ului face nametii sa se aprinda in alb stralucitor. Poate ca sarbatorile bat la usa sau tocmai ce au trecut : )

Charles Hoffbauer,

Wintery Evening in Times Square, 1927

Portrait of a Gentlewoman (The Silent One)

2010-01-10T07:41:00.005+02:00

Portrait of a Gentlewoman (The Silent One)
(1505-07 c.), oil on canvas, cm 64x48
Galleria Nazionale delle Marche, Urbino

Portrait of a Gentlewoman (The Silent One) sau The mute woman - Ce titlu nepotrivit pentru un personaj care vorbeste cu ochii. Pictat cu grija pentru detaliu, Raffael nu numai ca se inspira din Monalisa maestrului Leonardo, ci reuseste sa isi impuna propriul stil. Femeia muta nu impresioneaza prin perfectiunea trasaturilor sale fizice, nu este agelica si nici foarte pretios imbracata. Tabloul te cucereste insa prin eleganta gestului - as spune chiar mai elegant decat al Monalisei, armonia culorilor inscrise intr-un spectru limitat si expresia deosebita a chipului. Un portret care nu are nevoie de prea multe cuvinte, pentru ca, paradoxal, vorbeste de la sine.

Portret

2010-01-07T21:20:00.014+02:00

Sa incep anul acesta cu un portret deosebit, unul dintre putinele portrete masculine care imi plac.

Atentia iti este in mod inevitabil captata de privirea directa a croitorului, patrunzatoare si sincera. Cu modestie si simplitate, personajul isi prezinta discret meseria. Insa, la fel de interesant pentru mine, este si tenta de contemporaneitate a chipului, in contrast cu moda spaniola a vremii, cam ciudata pentru privitorul secolului XXI. Pare a fi o figura pe care ai mai vazut-o pe strada, purtand tunsoare scurta si barba ingrijita. Foarte pregnanta senzatia de cunoscut, de persoana pe care ai intalnit-o ieri intamplator pe strada.

Sub ochiul drept, o umbra intuneca privirea, dar tusa deschisa trasata dinspre coltul interior al ochiului si arcuita in jos, neutralizeaza un eventual efect mult prea sumbru asupra expresiei. Probabil ca si atunci desavarsirea cerea sacrificii, dar asumate senin.

Splendida realizare. Tot tabloul emana simplitate, combinata cu atitudinea lipsita de orgoliu, dar demna a personajului. Mana dreapta tradeaza prin inclestarea ei pasiunea pentru meserie, in timp ce stanga atinge elegant materialul. Subtil si frumos mesaj al maiestriei.

Englezii se mandresc cu acest portret si sunt crtitici de arta care il numara printre cele mai bune de la National Gallery of Art London.

The Tailor ('Il Tagliapanni')

1565-70, Giovanni Battista Moroni,

The National Gallery of Art London

Lumina

2009-12-02T20:22:00.006+02:00

Impresionistii s-au folosit mereu de lumina ca sa "impresioneze". Culoarea si tusele din panzele lor se dilueaza in nuante de o veselie molipsitoare. Natura, personajele, obiectele inspira optimism si speranta. Buchetul de arome impresioniste iti patrunde prin toti porii si iti imprastie grijile. Parca cineva te-ar trage usor, dar ferm, de mana ca sa iti arate doar partea frumoasa a vietii, crampeiul de paradis la care ai visat (si o sa-l visezi mereu).

Oare tabloul din tablou inseamna ceva?... :) Impresionist, dar inspirat de marii maestrii acest Edmund Chrles Tarbell. Umarul dezgolit al doamnei, postura, fructele, obiectele din camera sugereaza o idila (sau altceva) si senzualitate subtila. Pe domnul in negru probabil pictorul s-a indurat sa il lase in cadru doar de dragul contrastului. Eu l-as fi inlaturat complet.

La prima vedere, n-am observat nimic, decat lumina....

Brukenthal la Paris

2009-11-27T09:13:00.006+02:00

Am aflat ieri, de pe unul dintre blogurile de arta preferate, despre colectia Brukenthal la Paris. Memling, Van Eyck si Bruegel au fost primiti cu admiratie, asa cum era de asteptat www.musee-jacquemart-andre.com.

In centrul atentiei, personajul cu turban albastru al lui van Eyck.

De mentionat si site-ul muzeului Brukenthal, foarte bine structurat si generos. Flash-ul din partea superioara imi aminteste de cel al Rijksmuseum din Amsterdam.

www.brukenthalmuseum.ro

Pentru cei care nu au ajuns inca la Sibiu sau vor sa revada capodoperele muzeului, publicatia de prezentare se gaseste si in Bucuresti, la Monitorul Oficial, la un pret rezonabil: 25 ron.

musee des beaux-arts de lyon

2009-11-06T04:03:00.000+02:00

Muzeul de Arte Frumoase din Lyon isi prezinta pe web superba sa colectie intr-un site complex, viu. Il puteti vizita in turul virtual sau aveti posibilitatea sa explorati vizual, in amanunt, sculpturile. Un exemplu: Buste de femme en médaillon, 1532.

In galeria de pictura: Tintoretto, Veronese, Rubens, Gauguin, Manet, Renoir, Degas, Picasso, …

http://www.mba-lyon.fr/mba/

Ave Maria

2009-11-06T03:54:00.002+02:00

In 1460 Petrus Christus picta o Madona mai putin obisnuita, The Virgin of the Dry Tree, inconjurata de ramurile uscate ale unui copac, prefigurand fruntea incoronata de spini a lui Isus. De jur imprejur, litera A din aur este reprezentata de 15 ori: simbol al lui “Ave Maria” si al misterelor Sfantului Rozariu.

Desprinsi din context, Fecioara si Pruncul nu m-ar fi impresionat suficient de mult incat sa-mi amintesc mai tarziu tabloul, dar copacul cu infatisare spinoasa, simbolurile si fundalul intunecat, interminabil, creeaza senzatia de inaccesibilitate si suprarealism. Fecioara si Pruncul sunt suspendati in etern, acolo unde muritorii de rand ii pot vedea, dar nu ii pot atinge.

Reascultand mai tarziu Ave Maria, mi-am dat seama ca ceva nu se potriveste cu vocea Mariei Callas. NU este ea. Doar un fake al internetului. Totusi, frumoasa interpretare.

c. 1460
Oil on panel, 17 x 12 cm
Museo Thyssen-Bornemisza, Madrid

Freundshaft

2009-11-06T03:49:00.003+02:00

Din nou scandalosul Schiele. Cu timpul am constatat cat de la indemana este sa vorbesti despre pictura academica si reprezentantii sai conformisti. Portrete de femei sau copii frumosi, linii curbe armonioase, culori pastelate si tehnica stapanita perfect. Egon insa, cauta frumusetea in alta parte, in contururi trasate ciudat, parca tremurand sub imboldul unor sentimente si trairi personale extreme.

Freundshaft

Fernand Khnopff si micuta Jeanne

2009-10-26T20:22:00.011+02:00

Cand am vazut prima data portretul domnisoarei Jeanne Kefer, pe unul dintre blogurile mele preferate, am ramas indelung sa il privesc. Incerc acum sa analizez primele impresii: ce armonie de griuri colorate; ce trecere fina si reusita de la tonuri de gri bej la nuante desaturate de vernil. Echilibrul cromatic contrasteaza cu neobisnuita compozitie. O fetita, serioasa, usor trista, pozitionata in fata unor usi inchise, dincolo de care se intrezareste o scena neclara [cel putin pentru cei care privesc doar o reproducere si nu originalul]. Ochiul curios ar vrea sa distinga in spatele usii din stanga, dar nu vede decat o multime de umbre, probabil siluete umane pierdute intr-un alt fel de univers decat cel de dincoace de usa inchisa. In partea dreapta, o draperie acopera partea sa de lume. Oare pictorul a surprins imaginea stramb? Cu siguranta nu.

Daca un fotograf ar fi fost acolo si, neatent, ar fi inclinat camera, muchiile usilor si copilul s-ar fi orientat oblic, spre dreapta. Am privit cu atentie si m-am hotarat sa verific imaginea in Photoshop. Am trasat cateva linii si am inteles de ce totul pare inclinat: o strada care coboara [privim in general de la stanga la dreapta si nu invers]. Un artificiu artistic si o metafora a destinului sinuos, nesigur al copilului.

Se spune ca Fernand Khnopff si-a plasat adeseori personajele in fata unor usi inchise si le-a inconjurat cu un aer misterios.

Firava, micuta, izolata, fara umbra, dar cu ochi patrunzatori si pozitie sugestiva, Jeanne te intristeaza si te cucereste deopotriva.

Ce m-a surprins cel mai mult, atunci cand am citit cateva informatii despre Khnopff, dupa ce i-am cautat lucrarile pe internet, a fost influenta sa asupra lui Klimt. Desi in unele tablouri este izbitoare, am crezut initial ca doar mi se pare asemanarea stilului lor.

Fernand Khnopff: Portrait of Jeanne Kéfer, 1885

Getty Museum, Los Angeles

U2: What time is it in the world?

2009-10-26T08:29:00.012+02:00

"What time is it in the world?..."

Ce ora este in lume?... O intrebare la care a raspuns U2 si YouTube azi.

Concert U2 transmis LIVE de YouTube din LA, Rose Bowl. Concertul 360, pe o scena circulara, a fost impresionant. Un spectacol complet. Nu are sens sa incerc sa-l descriu pentru ca oricine poate urmari inregistrarea aici: http://www.youtube.com/u2?feature=ticker. Piese precum Bloody Sunday, One, Ultraviolet, Where the streets have no name, With or without you. Spre final Bono le-a cerut americanilor sa isi deschida telefoanele mobile si sa lumineze stadionul. O varianta moderna a brichetelor aprinse de altadata.

Cum U2 n-au concertat niciodata in Romania, sa ii vezi live pe youtube a fost o surpriza de proportii, mai ales ca imaginea si sunetul au fost extrem de fidele. Simteai ca esti acolo.

Am facut cateva print screen-uri : )

Transmisie live HD

Bono a acceptat sa cante langa un steag american aruncat din multime.

Frumos gest :)

In timpul piesei With or without you, imediat dupa Ultraviolet - Light my way : )

Milky way..

O imbratisare de final

Art Inconnu

2009-10-25T16:37:00.002+02:00

"Deux Filles",Ernest Bieler

Art Inconnu - un blog foarte inspirat despre pictori uitati sau prea putin cunoscuti: http://artinconnu.blogspot.com/

Katinka Matson si florile subacvatice

2009-10-25T10:21:00.004+02:00

De foarte mult timp admir delicatetea lucrarilor artistei Katika Matson. Florile ei se transforma in vietati acvatice, suspendate in apa adanca si clara a fundalului. Calele devin pesti viu colorati sau melci marini. Petalele de crizantema aproape ca tremura in bataia curentilor acvatici si se transforma in anemone de mare. Pana acum nu puteam sa spun decat ca imi plac fotografiile Katinkai Matson, dar azi am inteles misterul frumusetilor ei subacvatice.

Mai multe lucrari de admirat pe site-ul sau: http://www.katinkamatson.com/

Simturile si creativitatea

2009-10-19T21:21:00.003+03:00

Si inca un filmulet despre simturi si creativitate. Delicios! : )

Typophile Film Festival 5 Opening Titles from Brent Barson on Vimeo.

Handcrafted with love by BYU design students and faculty, for the 5th Typophile Film Festival. A visual typographic feast about the five senses, and how they contribute to and enhance our creativity. Everything in the film is real—no CG effects!

The Forest

2009-10-19T20:55:00.003+03:00

Un scurt metraj foarte frumos realizat.

The Forest from David Scharf on Vimeo.

Antonia is a 12 year old girl. She often has daydreams, in which she wanders of in to a magical far away forest, were she hides from the problems of the real world. One day, however, her father takes drastic measures and she has to face a decision.

Is your inner peace an utopian state until you have finally escaped the grip of the society and its rules? Or is affirmation a faster way to your personal luck? And what are you supposed to do, if you have to answer this question at the age of 12?

In the Animated Short "The Forest" by David Scharf, the protagonist has to cope with this question and her hostile environment and finds a simple but radical solution.

Less is more

2009-10-03T07:08:00.005+03:00

Exemplificarea ideii ca "less is more": un tablou al pictorului britanic Craigie Aitchison. Mi s-au parut impresionante cele cateva note pe marginea compozitiei:

"Here the luminous crucified figure of Christ seems to float in a dreamlike landscape. Abandoned by humanity, he is watched over by a solitary dog and a pair of birds perched on the arm of the cross. They unite in a silent spiritual communion with the dying Christ."

Chiar daca imaginea este simplificata pana la limita maxima, nu poti sa nu-ti inchipui bratele intinse catre cer ale lui Isus. In mod paradoxal, tocmai lipsa lor este cea care le accentueaza. remarcabil mi se pare modul in care pictorul reuseste sa sugereze suferinta si sfintenia, fara sa apeleze la modelul clasic al crucificarii. Astfel, realizam ca, singură, reprezentarea crucii si a figurii stilizate ne conduce catre o unica senzatie.

Atmosfera de un rosu curat a picturii creeaza nu numai sugestia sangelui Mantuitorului si a sacrificiului, ci si senzatia de viu. Un rosu patrunzator.

Prezenta necuvantatoarelor in pictura m-a facut sa imi aduc aminte de un citat preferat din Kundera, Insuportabila usuratate a fiintei:

“Nu vom izbuti niciodata sa determinam, cu certitudine, in ce masura relatiile noastre cu alti oameni sunt rezultatul sentimentelor noastre, al bunavointei sau urii noastre, si in ce masura acestea sunt conditionate, dinainte, de raportul de forta dintre noi si altii. Adevarata bunatate a omului nu se poate manifesta in toata puritatea si in deplina libertate, decat fata de cei care nu reprezinta nicio forta. Adevaratul test moral al umanitatii (cel mai radical, care se situeaza la un nivel atat de adanc, incat scapa privirii noastre) sunt relatiile sale cu cei ce se afla la cheremul ei: animalele.”

Craigie Aitchison, Crucifixon, Birmingham Museum

Shakespeare in love...

2009-08-30T16:12:00.004+03:00

Furtuna

2009-08-02T18:28:00.005+03:00

Cand furtuna s-a dezlantuit, smulgand aschii din cregile rupte si nisipul fin-ascutit, personajul invesmantat in alb diafan, virginal, s-a adapostit sub un copac... In dreapta un ciot de copac spulberat de fulger candva. Daca drumul ce se desfasoara dinspre fata spre extremitatea stanga a tabloului nu s-ar sfarsi brusc, ca si cand ar duce catre o prapastie, probabil ca ar fi insemnat scaparea.

Presiunea furtunii vine din toate partile iar trupul firav se strange si tanara isi inclesteaza degetele in carnea bratelor. Expresia chipului nu inseamna numai teama de ploaie, furtuna, traznet, e insasi teama de moarte, de forta neagra si bruta a naturii care poate ucide. Poate ca nu e decat un cosmar, isi spune, altfel de unde lumina asta alba aparuta de nicaieri in tot acest intuneric apasator. Chiar si un fulger aprins in apropiere ar lumina mai mult. Valurile albe, diafane, nu o mai pot apara de ploaie, de vant si incep sa se desprinda de pe trup, asemenea faramelor de speranta care o parasesc vertiginos si tragic.

Dar in spatele tinerei nu este orice copac, ci pare a fi un stejar dupa frunza. Lemnul sau dur ar putea insemna expresia rezistentei intr-o etapa neprielnica, dar trecatoare. Desi usor chircita, fata ocupa un spatiu amplu in tablou, trupul ei acopera cea mai mare parte vizibila a stejarului si asta ii vine in ajutor, ii confera o statura demna, neinfranta inca.

Frumoasa antiteza. Poate ca uneori ne simtim la marginea dezastrului, fara sa observam ca dezastrul inca nu ne-a doborat si nici nu va reusi.

Chevalier Fereol de Bonnemaison,
Young women overtaken by a storm, 1799,
Brooklyn Museum

Goodbye, Michael...

2009-07-01T19:27:00.008+03:00

Gloria e trecatoare, chiar daca ai ajuns "vedeta" intamplator, sau pentru ca ai realizat ceva, dar talentul nu. Se pare insa ca omul nu este o sursa inepuizabila de inspiratie. Artist nu este cel care a creat intreaga viata, ci acela care a reusit macar intr-o singura opera sa exprime ceea ce altii n-au reusit intr-o suta.

Sfarsitul lui Michael m-a surprins nu doar pentru ca s-a petrecut brusc si prematur... ci pentru ca am realizat treptat ce se intampla. Nu ma mai intereseaza ca a fost acuzat, blamat, ridiculizat. Nu mi-au placut niciodata costumele lui de scena de un gust indoielnic, nu cred ca avea nevoie sa devina alb sau dependent de operatii estetice. Nu vreau sa stiu daca avea sau nu par pe cap cand a murit sau daca arata ca un schelet...

Mi-am amintit brusc de toate melodiile lui care mi-au placut, mai ales acelea care nu semanau cu nimic altceva.

Daca muzica lui te-a miscat vreodata, daca iti reamintesti ca ai crescut ascultand Billie Jean sau orice altceva, atunci nu poti decat sa regreti...

NU am cumparat niciodata un album Michael Jackson, NU am niciun cd cu muzica lui, n-am fost la NICIUN concert (desi as fi vrut) si NU cred ca am in calculator vreun mp3 sau videoclip care sa-i apartina, dar... Am ascultat de zeci de ori Dirty Diana si Give in to me si as putea vorbi de alte nenumarate melodii care mi-au placut enorm si n-am uitat ca un prieten, in copilarie, m-a invitat intr-o zi sa ascult si sa vad Thriller, pe vremea cand muzica adevarata era interzisa si libera exprimare cenzurata. Nu mai vazusem asa ceva... Probabil ca pentru romani muzica lui a insemnat mai mult decat pentru americani, tocmai pentru ca in Romania Michael avea aer extraterestru... : )

Concluzia este una banala, simpla: realizam cat de mult inseamna cineva pentru noi, sau a a insemnat, atunci cand deja a disparut...

Dublu portret

2009-06-21T09:23:00.007+03:00

Privind acest portret imi inchipui cate ore chinuitoare au indurat copiii pentru desavarsirea lui. Asezati in pozitii nefiresti pentru un copil, de sub mormanul de haine "la moda", gulere, zorzoane, doua fete mici privesc serioase si tematoare spre un punct din afara compozitiei. Parca ar urmari indicatiile parintilor, care ii asista de pe margine, dupa ce s-au consultat cu pictorul: "stai frumos, mama! tine floricica sa se vada. puiule, piciorul drept mai in fata si cel stang putin mai in spate. asa. e bine." Cei doi adulti in miniatura au insa un aer simpatic, tocmai pentru ca sunt prea seriosi si concentrati pentru varsta lor.

Tabloul apartine pictorului olandez Cornelis Ketel (1548 - 1616) si a fost pictat in jurul anului 1600.

Double portrait of a brother and sister
Oil on wood, 108,7 x 81 cm
Museum Mayer van den Bergh, Antwerp

Le dejeuner au jardin

2009-06-21T07:33:00.005+03:00

Monet - Le dejeuner - 1873
Musée d'Orsay, Paris

Child Hassam - Dejeuner au jardin - 1889

Frederick Carl Frieseke - The garden parasol - 1910

Bunica

2009-05-09T19:25:00.003+03:00

Acum ceva timp bunica mea ma ruga sa-i caut pe internet informatii despre o afectiune care o supara. Desi nu stie sa foloseasca un calculator, aflase ca pe internet poti gasi orice : )

Bunica mea in tinerete; acum a ajuns la venerabila varsta de 88 de ani...

Arome...

2009-05-06T20:26:00.003+03:00

Rasfoind azi online Dilema Veche, m-a amuzat un articol din sectiunea TÎLC-SHOW.
Il reproduc aici nu numai pentru ca mi-a adus un zambet, dar si pentru ca "aromele" si reclamele absolut penibile mi-au provocat si mie la un moment dat reactii asemanatoare. Acum nu le mai iau in seama.

Vintilă MIHĂILESCU | ...hai-hui.ro
Gusturi și arome

„Prin gustul distinct, textura şi forma specială, Chio Tradiţional este snack-ul crocant, bun de ronţăit în orice moment al zilei. Chio Tradiţional este produs din ingrediente clasice, selecţionate cu grijă şi echilibrate în mod ideal. Atenţia arătată în pregătirea şi ambalarea produselor garantează că Chio Tradiţional îşi păstrează gustul proaspăt, timp îndelungat. Pentru cei care apreciază simplitatea autentică, Chio Tradiţional este gustarea perfectă în fiecare zi!

Totul pe un fond sepia, cu imaginea unei bucătării „ca la bunica“. Cum altfel?
– Chipsuri „tradiţionale“, cu „ingrediente clasice“, „selecţionate“ şi „echilibrate“... parcă ar fi un vin franţuzesc!
– E prea frumos ca să nu încercăm!
Aşa că alegem un Chio Tradiţional „cu aromă de friptură la tavă“.
– V-aş recomanda pe cel cu gust de sare, e mai bun, vă spun eu că am încercat, ne sfătuieşte vînzătoarea, amabilă.
Noi ne încăpăţînăm însă şi plecăm acasă cu o pungă umflată de aromă de friptură la tavă, să vedem ce gust are. Nu are nici un gust!
Aruncăm conţinutul, dar păstrăm ambalajul, pentru prezentarea sa ademenitoare. Începem să evocăm alte gusturi şi arome din viaţa noastră cotidiană:
– Secretul gustului, bineînţeles! Are toate gusturile...
– Sau plăcerea gustului...
– Supe cu gust de pui, de văcuţă şi de ce mai vreţi voi…
– Suc din suc, cu arome de mere, pere şi tot ce vă doriţi...
– Iaurt cu gust de fructe de pădure.
– Muştar cu gust de hrean.
– „Bunătatea naturală a ceaiului are acum gust de zmeură“. De la Lipton citire!
– Dar şi roşii româneşti, cu gust de roşii! – intervine unul dintre noi, mai patriot.
– Mîncare cu aromă de gust..., zîmbeşte M.
– Neapărat „autentic“!, o completează cineva.
– Parfum cu aromă de transpiraţie, lărgeşte un altul aria de prospecţie.
Apoi începem să creăm liber:
– Brînză de capră cu iz de fîn.
– Ceapă cu gust de usturoi.
– Gulie cu aromă de trandafir.
– Friptură cu gust de garnitură.
– Alimente cu gust changeant.
– Sau alimente fără gust, de ce nu, ce atîtea fiţe?
Şi lista aberaţiilor continuă, pînă ne plictisim şi ne turnăm un pahar de vin. Are gust de vin!
– Întîmplări cu gust de viaţă. Acum şi en gros, conchid eu, căzînd filozofic pe gînduri.

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=272&cmd=articol&id=10530

John Singer Sargent

2009-05-03T15:41:00.004+03:00

Un site dedicat pictorului american: http://www.johnsingersargent.org/

Salvati Parcul Circului

2009-03-30T19:16:00.006+03:00

Chiar daca nu se incadreaza foarte bine in tema blogului, nu pot sa raman indiferenta la acest articol, din ziarul Adevarul, si la realitatea care m-a izbit azi in Parcul Circului.

Acest lac arată așa, sau arăta acum ceva timp...

2006

Anul trecut numarul nuferilor roz a fost impresionant. Dar evident ca acum arata pustiu, lipsit de viata si riscul este sa dispara.

Ratele salbatice, sau lisitele care isi faceau cuib in stuful des, au disparut...

Ma tot intreb: Cine sa salveze Parcul Circului?...

Salvati Parcul Circului
30 martie 2009 - Marcu Cristiana

"Salvati Lacul Tonola!!!! Din vara anului 2007 apa lacului scade ingrijorator. Despre acest lac se stie ca este alimentat de mai multe izvoare subterane si ca este singurul lac din Bucuresti si imprejurimi unde cresc lotusi egipteni si flora mediteraneana care strajuie lacul de jur imprejur. Incepand din anul 2007 s-au trasmis mesaje de avertizare la forurile compentente( Primaria Capitalei si Primaria Sectorului 2) prin care se atentiona pericolul scaderii nivelului apei. Recent a mai fost trimisa o petitie catre Primaria Municipiului Bucuresti, inregistrata cu Numarul 802800/04.02.2009 si la Directia Inspectie si Control General cu Nr. 18/493/06.02.2009 – probleme privind lacul Circului ( scaderea accelerata si alarmanta a nivelului apei din lacul Circului) la care s-a primit urmatorul raspuns in data de 27.02.2009: “...lucrarile de executie ale blocului de birouri amplasat are fundatia la circa 34 m adancime, si afecteaza panza freatica si implicit izvoarele naturale care alimentau lacul si s-au instiintat factorii implicati , respectiv, beneficiar imobil SC Cascade Park Plaza SRL, constructor SC Bovis Land Lease, Primaria sectorului 2, Administratia Nationala Apele Romana, SGA Ilfov- Bucuresti, Agentia de Protectie a mediului Bucuresti.” – Dupa cum se vede , exista o multitudine de institutii si agentii care ar fi trebuit sa se sesizeze si sa ajute cu ceva de peste 2 ani. La raspunsul primit in data de 27.02.2009 de la ALPAB, se precizeaza ca: “Administratia Lacuri Parcuri si Agrement Bucuresti va comanda un studiu hidrogeologic unei institutii specializate care sa stabileasca cauzele care au dus la scaderea nivelului lacului si sa indice posibilitati de alimentare cu apa a lacului din alte surse” Ne intrebam cit va costa si cit va mai dura acest studiu hidrogeologic care o sa fie comandat de ALPAB -probabil pina la secarea definitiva a lacului – observabila cu ajutorul mirei de control montata la inceputul lunii martie. In cele 4 saptamini de cind a fost pusa, nivelul apei a scazut cu 20cm. Iar fata de vara trecuta si de nivelul normal al lacului este scazuta cu peste 2 metri. Va reamintim ca din vara trecuta a inceput, la cladirea EuroTower ce se construieste in Barbu Vacarescu si are 5 subsoluri( cu cota la cca. -34.0m), sa se deverseze, prin de doua ori 15 conducte si doua puturi de adincime, apa la canal. Totusi se poate face ceva sa fie salvat lacul si parcul(incep sa se usuce si copacii din jurul lacului) pana nu este prea tirziu???? Sau deja cerem prea mult? Ne-am mai gindit la o eventuala ipoteza: ca si epuizmentele de la metrou de pe linia Stefan cel Mare – Obor ( in zona Circului) sa afecteze pinza freatica si ar putea fi redimensionate si redirectionate pentru salvarea lacului. Iar izvoarele s-ar putea sa fie acoperite de mal deoarece nu s-a mai facut decolmatarea lor de zeci de ani." Adevarul: http://www.adevarul.ro/reporter-adevarul/foto/salvati-parcul-circului.html

John Henry Twachtman

2009-03-24T21:11:00.008+02:00

Cel mai luminos tablou pictat in cel mai pur alb pe care l-am vazut. Siluetele copacilor si a casutelor acoperite de nea abia se zaresc. Vopselele reci pe panza nu iti produc infrigurare, ci ai vrea sa fii acolo, in zapada, in lumina patrunzatoare si sa te bucuri de linistea alba.

Un muzeu virtual care merita vizitat si studiat: http://americanart.si.edu/

John Henry Twachtman

Round Hill Road

ca. 1890-1900

Smithsonian American Art Museum

Lucien Lévy-Dhurmer

2009-03-24T20:09:00.013+02:00

O prezenta diafana, intr-o atmosfera partial familiara, partial ireala. Valuri transparente de voaluri stravezii care parca plutesc in jurul ei si o privire pierduta intr-un punct care trece de ochii celui care o privesc, insotita de un zambet suav. Mai mult decat un portret, o reprezentare a unei stari sau poate dorinte.

Lucien Lévy-Dhurmer

Portrait de Mademoiselle Carlier

vers 1910 pastel sur papier H. 0.87 ; L. 0.333

musée d'Orsay, Paris, France

Mai austera, dar delicata, o alta doamna a aceluiasi artist, tot la muzeul din Orsay.

Lucien Lévy-Dhurmer La femme à la médaille

en 1896 pastel et rehauts d'or sur papier contrecollé sur carton H. 0.35 ; L. 0.54

musée d'Orsay, Paris, France

Dublu portret

2009-02-17T21:53:00.006+02:00

Portretul sotilor Lorenzo di Ranieri Scolari si Angiola di Bernardo Sapiti ma face de fiecare data sa zambesc. Desi se presupune ca a fost pictat in momentul comemorarii unui eveniment important (casatoria sau nasterea unui copil), figurile celor doi poarta o usoara urma de naivitate si parca ar fi desprinse din cartea cu povesti. Simtul umorului, nu stiu daca al pictorul sau al sotilor, a avut un rol principal in compozitie. Barbatul este infatisat doar partial in cadrul ferestrei, intr-o postura ce ii confera un aer amuzant, in timp ce sotia priveste surazatoare intr-un punct nevazut. Aparent sunt fata in fata, dar pozitia si proportiile lor dovedesc contrariul. Spatiul in care este surprinsa scena este extrem de redus si personajele par uriase, sau doar locuiesc intr-o casa de jucarie… Sa fie o aluzie la intimitatea celor doi, sau sa exprime pozitia lor privilegiata?…
Cromatica o gasesc deosebita, calda, armonioasa. Rosul de burgundia, culoare atat de fascinanta si neobisnuit de frumoasa, a fost probabil obtinut cu intentie, sau, asa cum se intampla adeseori cu tablourile foarte vechi, doar patinat de vreme.

Portrait of a Man and Woman at a Casement, ca. 1440
Fra Filippo Lippi (Italian, Florentine, born ca. 1406, died 1469)
Tempera on wood; 25 1/4 x 16 1/2 in. (64.1 x 41.9 cm)
The Metropolitan Museum of Art

Linii sinuoase

2008-02-08T17:54:00.002+02:00

Manierismul se considera a fi aparut, cu aproximatie, in 1520, in Italia, atunci cand artistii au inceput sa picteze intr-un stil exagerat inadins, tocmai pentru a-i individualiza. Corpurile sufera astfel deformari, alungiri, disproportii. Cele mai interesante inovatii mi se par insa schemele sinuoase (sau figurile in serpentina, cum mai sunt denumite). Am aflat despre existenta lor dintr-un tablou al lui Bronzino - Venus, Cupide and the Time (Allegory of Lust). Interpretarile acestui puzzle de simboluri sunt numeroase si misterul planeaza asupra multor elemente, dar ce ma atrage cel mai mult sunt cele doua linii sinuoase ale corpurilor lui Venus si Cupidon care se intersecteaza.

In ciuda aparentelor, simbolistica tabloului este una moralizatoare: consecintele iubirii impure.

Solitude

2008-02-06T20:12:00.002+02:00

Solitude, Frederick Leighton

“Solitude” e surprinsă în nicăieri… Un spaţiu fără detalii, închis, asemenea unei caverne din cel mai îndepărtat munte. Aparent disproporţionată (corpul se confundă cu faldurile pe care stă ganditoare), precum contradicţia dintre frumuseţea ei şi nemişcarea din jur. Oglinda apei nu o reflectă şi poate nu intamplător a fost omis sau neglijat acest amănunt. Pur şi simplu nu se află acolo.

Klimt

2008-01-31T22:23:00.003+02:00

Unele tablouri chiar nu au istorie. Undele panzei acoperite cu uleiuri colorate strabat corneea, se reflecta apoi cristalin pe retina, rasturnat. Sunt cele mai frumoase picturi pentru ca imaginea reala se desface apoi in mii si mii de particule de emotii pe care le recompui intr-un gand, intr-o dorinta, intr-o stare de extaz de cateva minute, pe care o rememorezi apoi o viata. Depinde doar de sensibilitate si de cat de mult te poate atinge frumusetea unei imbratisari pe care nu ai simtit-o niciodata.

Klimt este inconfundabil.

ArtLine Forum

2008-01-30T21:30:00.001+02:00

Nu inteleg de ce un forum despre pictura nu este promovat si nici vizitat, in timp ce toate cele despre fotografie sunt asaltate. Nu merita aceeasi atentie sau este teama de un subiect mai putin la indemana?

http://www.artline.ro/forum/

rain

2008-01-27T19:54:00.000+02:00

~ Rain ~

Peisaj marin

2008-01-27T17:13:00.001+02:00

De data asta niciun cuvant despre autor. E doar o panza acoperita cu liniste, portocaliu si o apa lina.

Muzee online

2008-01-27T10:01:00.003+02:00

Muzeul Thyssen - Bornemisza - http://www.museothyssen.org/thyssen_ing/home.html

Madridul nu se mandreste doar cu celebrul Prado. Muzeul Thyssen - Bornemisza expune cateva lucrari foarte interesante: Duccio, Van Eyck, Carpaccio, Lucas Cranach, Dürer, Caravaggio, Rubens, Frans Hals, Van Gogh, Gauguin, Kirchner, Mondrian, Klee, Hopper, Rauschenberg, etc. Si mai interesanta este istoria muzeului care provine dintr-o colectie particulara, partial cumparata de Guvernul Spaniol de la Baronul Hans Heinrich Thyssen-Bornemisza in 1993. Pana la momentul vanzarii era cea mai importanta colectie particulara in secolul 20 fiind achizitionata de-a lungul a doua generatii. Preferinta colectionarilor pentru pictura veche nu poate decat sa ma bucure si am ales unul dintre tablourile care m-au impresionat. Autorul portretului este cunoscut, insa personajul este inca neidentificat…

Hans BALDUNG GRIEN,
Portrait of a Woman, 1530

De ce imi place Ingres?

2008-01-06T15:39:00.000+02:00

De ce imi place Ingres?

Pentru ca:

nu a respectat proportiile anatomice academice, sacrificandu-le pentru frumusete;

“Marea Odalisca” are doua vertebre in plus;

pentru ca a indurat criticile vremii si ironiile fara sa renunte la conceptiile sale;

portretele sale nu plictisesc;

pentru afirmatia: “Gatul unei femei nu este niciodata prea lung”;

nudurile sale exprima o “senzualitate calda” si nu vulgara, iar tonurile carnatiei lor sunt atat de pure;

pentru compozitiile sale de inspiratie antica;

si de ce nu, pentru ca a scris dupa 20 de ani de casatorie: “Sunt fericit datorita bunei mele sotii, cea mai nobila si mai buna dintre femei. Casnicia este unica mea fericire.”

Nu intelegeam de ce confund unele tablouri ale lui Jean Auguste Dominique-Ingres cu cele ale lui David, pana cand am aflat ca David i-a fost profesor si a exercitat o influenta importanta asupra studentului sau.

Domnisoara Riviere - 1806

Jupiter si Thetis - 1811

Marea Odalisca - 1814

http://mini-site.louvre.fr/ingres/flash_en.html

Olanda (2)

2007-09-24T00:17:00.000+03:00

Olanda (1)

2007-09-24T00:12:00.000+03:00

...

2007-09-20T19:04:00.000+03:00

Am ajuns la Rijkmuseum, la Mauritshuis, Van Gogh... Am vazut "cel mai frumos tablou din lume", "View of Delft", fata cu cercelul de perla, laptareasa, biserica unde a fost ingropat Vermeer.. Tot ce ne-am propus. Era candva un vis. Acum s-a implinit deja. Pacat ca a trecut.

Am adus acasa si doua placi de ceramica de Delft. Nu la fel de frumoase ca cele din imagini, dar cu aceleasi motive. Si o pereche de cercei cu perle in forma de lacrima. Si multe fotografii, unele chiar uimitoare.

Din pacate lumea in care traim e una pragmatica, obisnuita, solicitanta. Lumea de vis... o amintire...

2007-08-24T22:41:00.000+03:00

Vanda Rothschildiana

2007-08-24T22:40:00.000+03:00

Prelucrarea...

...

2007-08-24T22:37:00.000+03:00

Cattleya Intermedia (?)

Orhidee

2007-07-17T21:17:00.001+03:00

Difuz...

Penumbră..

2007-07-17T21:14:00.001+03:00

Portrait of a Princess c. 1420
Wood, 53 x 37,6 cm
National Gallery of Art, Washington

O printesa de Burgundia, cu autor mult disputat, dar ramas necunoscut. Cu cat ma uit mai mult la tablou, cu atat inteleg mai putin de ce imi place. Sa fie de vina rochia decorata complicat si neobisnuit? Sau contrastul intre nuantele intunecate ale fundalului si a vesmintelor si luminozitatea chipului, nefiresc de alb si decupat perfect in decor? Ii inteleg mai greu coafura, stransa cu agrafe de aur (presupun) intr-un fel de turban ciudat, care sigur in 1420 trebuie sa fi fost ceva deosebit de modern.Imi place ca printesa priveste usor sfidator, cu ochii deschisi pe jumatate si nasul aruncat in vant. Nu e frumoasa, dar e distinsa si clara, linistita si imposibil de identificat…

In acelasi portret pare ca intunericul se intalneste paradoxal cu lumina si se ating doar in contur.

Sursa: www.wga.hu

2007-07-12T20:51:00.001+03:00

Acum ceva timp am avut intentia unui ”proiect”: sa adun cateva portrete anonime din veacurile trecute intr-o pagina virtuala. Este vorba, desigur, doar de o preocupare de amator si nu se bazeaza pe cunostinte temeinice sau calitati speciale pe care le-as avea. Pur si simplu un exercitiu de cunoastere.

Nici nu am cautat, nici nu stiu daca exista in istoria artei o astfel de categorie „anonima” clar definita. Inclin sa cred ca o posibila definitie a ei ar fi asta: pictura cu autor neidentificat, sau al carei autor a fost uitat de-a lungul timpului, nesemnata, si care, prin calitatile sale artistice (si importanta istorica) a fost remarcata si apreciata. Am pus in paranteza importanta istorica pentru ca cineva m-a contrazis si probabil ca si acum sustine ca valoarea unei opeare de arta nu are legatura cu istoria.

'My sorrow has been long, who is it that opens his heart?'

Plina de emotie aceasta interogatie. Este de fapt vorba de un mesaj, din anul 1430 (cu aproximatie), al tinerei doamne Lijsbeth van Duvenvoorde, imortalizata in unul din primele portrete din Olanda. Banderola ce contine aceste cuvinte este rasucita in forma literei S, initiala logodnicului personajului: Simon van Adrichem. Odata, acest portret era insotit de un altul, al logodnicului lui Lijsbeth, ce continea un mesaj similar: 'I fear greatly, who shall honour me with love?' . Astfel de banderole inscriptionate erau la moda in arta Evului Mediu si contineau numele persoanei reprezentate sau un text. Arhivele au dovedit ca Lijsbeth van Duvenvoorde s-a casatorit cu Simon van Adrichem in 1430 si portretele au legatura cu nunta acestora. Lijsbeth reprezinta un model de frumusete si eleganta din epoca respectiva, fiind imbracata dupa moda vremii. Parul si sprancenele pensate sever sunt de asemenea aranjate dupa canoanele frumusetii din acel timp. Se pare ca fruntea inalta era considerata foarte atractiva. Desi se cunoaste personajul iar tabloul este expus intr-unul dintre cele mai frumoase muzee din Olanda, Rijksmuseum, autorul lui ramane si astazi un mister.

Probabil ca cei mai multi dintre noi am descoperit, precum un sambure ce sta la radacina spiritualitatii noastre, pasiunea pentru mister si neobisnuit. Fie ca suntem colectionari de antichitati, l-am citit cu placere pe Mircea Eliade, suntem fascinati de egiptologie sau unele documentare de pe canalul Dicovery sau NG, in toti exista aceeasi atractie pentru ceea ce se ascunde in spatele istoriei unor lucruri din epoci conservate azi in muzee, sau adevaruri la care nu avem acces. Pragul trecut dincolo de realitatea noastra imediata, prozaica, ne ofera satisfactia unei lumi parfumate cu stropi de umbre, umbre ale trecutului, inca neintelese pe deplin.

Sursa de inspiratie: http://www.rijksmuseum.nl/index.jsp?lang=en

Va urma...

...

2007-06-18T20:11:00.000+03:00

Phalaenopsis

Orhidee

2007-05-21T16:55:00.000+03:00

Dendrobium

Phalaenopsis

Paphiopedilum

Privirea ta suna cel mai indepartat

2007-05-17T22:50:00.000+03:00

Cantec - Nichita Stanescu

Dintre pietrele lungi pe care le-ating
cu mana,
privirea ta suna cel mai indepartat.
Acum ti-o marginesc treptele albe,
acum ti-o sfarseste luna
pe care joaca aschiile soarelui cufundat

Surasul tau, cu colturi abia arcuite
deasupra-ntinderilor ovale de nisip,
si dupa mine va fi, si dupa oasele mele albite,
si dupa chipul tau, fara chip

Mai ingenunchi si scurg nisipul dintr-o palma
intr-alta,
ca-ntr-o clepsidra rasturnata aerian,
in timp ce scara cu trepte albe, inalta,
si-a risipit si treptele pe care le urcam.

Orhideele mele

2007-04-15T12:44:00.000+03:00

Phalaenopsis

Iwanagara

Birth of Venus - Sandro Botticelli

2007-03-25T21:54:00.001+03:00

BOTTICELLI, Sandro
(n. 1445, Florenta, d. 1510)
The Birth of Venus, 1485
Galleria degli Uffizi, Florence

In aceeasi serie cu Primavara, tabloul nu infatiseaza nasterea zeitei frumusetii din spuma marii, asa cum a fost descris episodul de clasicul poet Hesiod in Teogonia (ce a reprezentat un punct de pornire si inspiratie pentru pictor), ci momentul in care aceasta ajunge la tarm. Botticelli este totodata influentat si de un contemporan, Angelo Poliziano. In poemul sau Venus este adusa la mal intr-o cochilie de scoica purata de Zefir, zeul vantului si Aura, briza, aflati in stransa imbratisare in tablou.

Se poate observa ca toate personajele, si chiar si celelalte elemente, plutesc... Venus pluteste pe valuri si pe cochilie cu parul rasfirat, Hora, zeita anotimpurilor, o intampina cu o mantie minunata ce se onduleaza complicat si picioarele sale parca abia ating solul, trandafirii sunt si ei purtati de vant (odata cu nasterea Afroditei se pare ca, asa cum spune legenda, a aparut si trandafirul, aceasta fiind si explicatia reprezentarii lui). Numai trunchiurile copacilor fac legatura cu pamantul, insa si ramurile lor par sa fie atinse de briza.

Botticelli picteaza trupul zeitei in maniera sculpturala, adaugand o tusa de negru conturului. Carnatia in tonuri de alb usor colorat cu galben si pe alocuri roz, nu este naturala, ci ne sugereaza suprafata unei statui. Artistul a dorit sa confere frumusetii sale si aura puritatii totodata, suprapunand o Venus celesta uneia terestre, naturale.Pozitia corpului, cu un picior pe care se sprijina si celalalt putin ridicat, creaza senzatia ca este extraordinar de usoara, iar linia curbata a corpului confera o armonie deosebita compozitiei. Atitudinea aparent pudica, de acoperire, lasa totusi privitorul sa exploreze corpul personajului. Privirea aluneca dispre chip spre brate, in special spre cel stang, datorita formei in triunghi rasturnat a bustului. Linia umerilor ingusti difera de maniera in care erau sculptate statuile antice grecesti, in care umerii formau o linie orizontala, si niciodata in acestea nu exprimau melancolia, asa cum Botticelli o infatiseaza pe chipul Afroditei.

O observatie personala si o opinie de profan: pictura imi lasa impresia de actualitate. Poate din cauza compozitiei degajate si a figurii personajului. Senzatia mea este ca Botticelli picteaza chipurile, mai ales cele feminine, intr-o maniera ce corespunde unui ideal de frumusete actual. Nu stiu daca am dreptate, dar asta imi inspira mie.

In cautarile mele pe internet despre Nasterea lui Venus si in cartile citite, informatiile gasite sunt uneori contradictorii. Am incercat sa sintetizez si acolo unde nu am fost sigura de acuratetea datelor, am omis sa le precizez. Documentarea in legatura cu un astfel de tablou poate fi complexa si as fi vrut sa parcurg toate sursele de inspiratie a lui Botticelli pentru o intelegere mai profunda. Ma limitez deocamdata la a adauga alte cateva reprezentari ale aceluiasi moment de legenda in viziunea altor artisti.

Surse: Nadeije Laneyrie-Dagen - Pictura, secrete si dezvaluiri; Patricia Fride-Carrassat - Maestrii picturii, www.wga.hu.

O fresca din Pompei

Alexandre Cabanel - Birth of Venus, 1863

William Bouguereau - Birth of Venus, 1879

Orhidee

2007-03-14T13:25:00.000+02:00

Fotografia se imbina excelent cu pasiunea pentru plante, in special orhidee. Cred ca prima orhidee pe care am vazut-o, cand inca nici nu se comercializau la noi, a fost din specia aceasta si aparea pe un timbru din colectia mea din copilarie.

Cam amestecate insemnarile mele, dar nu ma pot opri pur si simplu la o singura preocupare.

Allegory of Spring

2007-03-10T20:18:00.001+02:00

Sandro Botticelli, Allegory of Spring

1480/82

203 X 314 cm

Florence, Galleria degli Uffizii

Cand am auzit pentru prima oara Flora's Secret, am revazut in imaginatie "alergoria primaverii" a lui Botticelli. Atat tabloul cat si melodia emana prospetime si armonie si parca ar fi fost concepute in acelasi timp. Cele doua mi se pare ca merg perfect impreuna. Daca mai cititi si legenda despre Flora si o scura descriere a picturii aici http://www.historylink101.com/art/Sandro_Botticelli/pages/09_Primavera_jpg.htm, s-ar putea sa plutiti asemenea personajelor din tablou...

O pasiune - pictura

2007-03-06T19:45:00.001+02:00

Daca doresti sa cauti tu insuti informatii despre pictura in general, internetul iti ofera o paleta larga, de la site-uri dedicate pana la site-urile muzeelor celebre - despre care as dori sa scriu la un moment dat. Multe dintre ele au sectiuni speciale de educatie a publicului, materiale interactive foarte interesante si reproduceri de la bune, in format mediu, la foarte bune si de mari dimensiuni. Oare cum sa calatoresti pe urmele tablourilor unui pictor preferat, in descoperirea autentica a creatiei sale, cand pe un continent se afla o parte din ele si pe un altul cealalta jumatate? Imi spunea cineva ca o reproducere nici nu se poate compara cu originalul... si totusi pentru a le cunoastem incepem de la reproduceri.

Lumea artei este un univers fascinant. Nu numai ca iti bucura ochiul la primul contact vizual, dar o atentie sporita si o informare ulterioara iti dezvaluie ceea ce nici nu banuiai. Desi este relativ recenta aceasta pasiune, cu radacini mai adanci totusi, am fost repede cucerita de simboluri, semnificatii, tehnici ale artistilor, culori si aceea formare a ochiului in descoperi frumosul acolo unde inainte priveai fara sa intelegi prea mult.

Nu vreau sa risc folosirea unui limbaj de lemn care sa nu serveasca la nimic si nimanui, insa incerc sa ma exprim cat mai exact. In realitate nu am nici studii de specialitate, nici o vasta cultura in domeniu, dar cautarile mele au dat ceva roade si acum sunt curioasa de ceea ce voi mai descoperi in lumea picturii. Pur si simplu o pasiune.

Acum citesc 3 carti cu adevarat utile si placute (evident ca pe rand):

Pictura - secrete si dezvaluiri
de Larousse

Titlul original: Lire la peinture

Traducere din franceza de Denia Mateescu

Maestrii picturii
de Larousse

Titlul original: Les maîtres de la peinture

Traducere din franceza de Denia Mateescu

"Pictura - din tainele atelierelor
de Nadeije Laneyrie Dagen

Mai multe informatii aici http://www.raobooks.com/colectie.asp?id=35, la Editura RAO, unde au aparut si cartile in Colectia de Arta. Pot spune ca in librarii sunt multe albume cu reproduceri foarte reusite, insa nu multe sunt acelea care sa contina atatea informatii interesante si exprimate intr-un stil accesibil. Asa cum afirma si unul dintre autorii cartilor, nu se incearca a se face parada de eruditie in aceste carti si, mai mult decat atat, gasiti pasaje chiar amuzante.

Pacat ca nu am gasit pe net mai multe site-uri forumuri romanesti despre arta si pictura. Mi-ar fi placut sa citesc mai mult. Exista cateva dar nu se compara cu cele de afara. Dar, mai caut eu.

...

2007-03-03T01:38:00.000+02:00

"Timpul trece incet, misterios, atingandu-mi umarul drept. O urma fina, de buze zambind, se amesteca imposibil cu fiorul provocat de minutele care se scurg. Asteptarea doare, accentuand urmele buzelor de acum doua zile, conturandu-le fin, parca cu un creion negru, moale, sfaramicios. Se intind urme pe brat, ca un rimel scurs din ochi plansi, pana in palma, acoperind si varfurile degetelor care incearca sa te gaseasca amestecand litere si aruncandu-le intr-o retea care candva ne apropia. Linii lungi, serpuite, negre, se prelungesc infinit, cautand caldura conturului tau. Te-am pierdut azi pentru cateva ore si daca incercarile mele vor esua in continuare, in noaptea asta voi desena, cu negru intens, conturul buzelor tale pe cer. Aceeasi culoare cu care timpul se joaca, trecand incet, misterios..." El

Ploaia

2007-03-02T20:14:00.000+02:00

O melodie placuta... El Negro - Ploaia

The Love Letter

2007-03-02T18:24:00.001+02:00

Johannes Vermeer, The Love Letter, 1667-68

'Far from home, never far from my heart'

Suntem in fata a doua personaje, dar le privim dintr-o alta camera. Pare ca pictorul tocmai a dat la o parte draperia pentru a surprinde cele doua femei si secretele lor...

Motivul principal al momentului: o scrisoare, probabil de dragoste, o iubire "interzisa'', avand in vedere ca in aceea vreme aceasta era simbolistica scrisorii. In majoritatea tablourilor sale, Vermeer ne transmite mesajul discret, indirect, pictorul folosindu-se de elementele de compozitie asemenea unor indicii ce converg toate in acelasi punct. In fundal, cele doua tablouri accentueaza idea intregii compozitii: iubirea - pentru ca un tablou pictat intr-un tablou reprezinta de obicei intentia artistului. Cel de deasupra infatiseaza un barbat mergand pe un drum prafuit, iar cel de jos un peisaj marin. In secolul al VII-lea marea era simbolul iubirii in limbajul imaginii, iar vaporul semnifica ''iubitul''.'

Un desen similar peisajului marin, apartinand lui Jan Krul, realizat in 1640, este insotit de un vers si un moto ce sustine simbolistica marii si corabiei: 'Far from home, never far from my heart'

"On the unbounded sea of trackless waves,

My amorous heart sails between hope and fear:

Love is like the sea, a lover like a ship,

Your favour a safe harbour,

your rejection a rock;

If the ship were to run aground,

All hope of a safe return would be dashed;

Show the harbour of your favour, by a beacon of love,

So that I may escape the Sea of love's fear."

Tehnica (sau procedeul) deschiderii unei camere intr-o alta camera se pare ca este imprumutata de pictor de la un contemporan: Pieter de Hooch, preocupat, de asemenea, de descrierea unor scene domestice.(Tabloul se afla la Amsterdam, Rijksmuseum, acolo unde puteti citi mai multe informatii.)

Un tablou, intr-un tablou, intr-un blog, oare ce semnifica?!

Portrait of a Young Girl

2007-02-28T21:21:00.001+02:00

Petrus Christus, Portrait of a Young Girl

Petrus Christus, un alt pictor flamand, inspirat de Weyden si elev al lui Van Eyck. Remarcabil este portetul fetei, aflat in Staatliche Museen, Berlin, si realizat dupa anul 1460, considerat sursa de inspiratie pentru 'Girl with a Pearl Earring' al lui Vermeer. Tabloul impresioneaza prin aura de discretie si eleganta nobiliara a personajului si senzatia de irealitate. Vestimentatia deosebita a fetei se crede a fi de provenienta franceza. Privirea serioasa, din coltul ochilor, atenta, contrastul intre rece si cald (tonurile de roz ale chipului si cele intunecate din restul compozitiei), creeaza o atmosfera speciala si esti tentat sa te opresti putin, macar cateva clipe, pentru a intelege cine este si din ce lume provine personajul care te urmareste din imaginea imprimata pe panza...

O opinie interesanta gasita pe net:

"Another Flemish masterpiece, this time by Petrus Christus. 'Portrait of a Young Girl' was painted around 1460, and almost certainly influenced Vermeer's famous 'Girl with a Pearl Earring'. All the reproductions show that the paint is now heavily cracked, but I can't help imagining how beautiful it must have been originally, with the skin perfectly smooth and the colours - especially the blue of her dress - more vibrant. I like the simplicity of the composition, but above all I like the sulky, impassive expression on the girl's face. Her averted gaze seems to mask a whole range of feelings - boredom, sadness, suspicion, dreaminess, reserve, self-consciousness; all the conflicting emotions we experience as we pass through the uncertainties of adolescence into adulthood. And I think this is exactly what girls today look like at that stage in their lives. To me, this fragility mingled with a sort of calm self-assurance is what gives the painting its power and durability. " Alan Edwards

Pictura - Portrait of a Lady

2007-02-28T12:39:00.002+02:00

Rogier van der Weyden - Portrait of a Lady, 1460

Sunt multe tablourile care imi plac, dar in mod special sensibilitatea mea a fost atinsa de un portret de acum 500 si ceva de ani. Nu se stie exact numele modelului, dar in mod evident este de origine nobila. Desi se ''odihneste'', spiritul personajului transcede timpul si prezenta ei emana parfumul unei epoci apuse, dar nu moarte. Privirea e concentrata intr-un punct invizibil, ca si cand doamna ar evita discret si timid sa priveasca departe in timp la cei ce o vor admira. Criticii de arta afirma ca simplitatea hainelor, ce se identifica intens cu fundalul, concentreaza atentia asupra chipului, efect subliniat si de voalul in V, care ii acopera parul si conduce privirea.

Simplu reprezentat in cea mai mare parte, tabloul prezinta totusi un singur element ce se sustrage acestei reguli: catarama cordonului rosu din jurul taliei, cu motive incrustate, realizata in cele mai fine amanunte. Privirea coborata, buzele usor tensionate, nervozitatea mainilor - imi spunea cineva ca impresia este ca sunt mai multe degete decat in realitate, exprima un nivel ridicat de concentrare, in contradictie cu atitudinea rigida, controlata si formalitatea vesmintelor. Rezultatul remarcabil al lui van de Weyden este reprezentarea unei ''austeritati pasionate''. Se considera totusi ca imaginea este usor idealizata, fara a nega frumusetea naturala a persoanei.

Delicatete, emotie si mister... asa as caracteriza in putine cuvinte impresia pe care o emana portretul.

Ce apreciez in mod special la un tablou sunt fisurile fine ale vopselei. Nu numai ca vorbesc depre timp, dar efectul lor fragmentar mi se pare deosebit si particular doar acestei arte.

(Pentru a nu se produce confuzii, sursa de inspiratie si informare o reprezinta National Gallery of Art, acolo unde se afla si pictura, alte cateva articole de pe net si propriile mele impresii.)

PS: Tot privind la doamna lui van der Weyden, am obseravt ceva: mainile par ca sunt sprijinite de rama tabloului si nu de un obiect din pictura insasi... Interesant! Pozitia lor si a bratului, cel putin din punctul meu de vedere, ar fi fost alta daca s-ar fi sprijinit pe o masa sau un alt obiect. Mi-ar fi placut sa aflu mai mult despre asta.

Peisaje

2007-02-28T12:25:00.000+02:00

Lac Vidra

Paltinu

Muntii Fagaras la iesirea din Sibiu - februarie 2007

Orhidee

2007-02-28T10:36:00.000+02:00

Ultraviolet...

Spania

2007-02-27T21:15:00.000+02:00

Barcelona - casa Batlo

Barcelona - parc Guel

Plaja

Desene

2007-02-27T10:46:00.001+02:00

Desene

Matrusca (ZBrush si Photoshop)

The chain

Un desen si o fotografie prelucrata in acelasi timp

Floarea albastra (Photoshop)