Cand am vazut la Amsterdam "Rondul de noapte" a lui Rembrandt, n-am vazut de fapt nimic... Doar o panza imensa incarcata de personaje dubioase. Dupa aproape 3 ani am reusit sa "il vad" cu adevarat, asa cum il crease autorul sau. Ochii mi-au fost deschisi de un remarcabil documentar de 2 ore pe un canal demn de cele mai bune aprecieri: Viasat History.
Nu numai ca, in cele 2 ore de vizionare, te lamuresti complet (sau atat cat este posibil pentru o lucrare asa complexa si inca studiata) despre tot de inseamna "Rondul de noapte", dar si punerea in scena a vietii pictorului si a istoriei povestite a acelor timpuri sunt realizate exceptional. Tot filmul este un puzzle al enigmelor unuia dintre cele mai surprinzatoare tablouri.
Nu as putea reproduce fidel toate interpretarile si semnificatiile acestei capodopere, dar am sa ma opresc asupra catorva.
In primul rand as spune ca "Rondul de noapte" nu este de fapt ceea ce sugereaza titlul. Rembrandt nu si-a propus sa glorifice militia Amsterdamului din acea vreme, ci tocmai contrariul... Panza este de fapt un rechizitoriu, al asasinarii ascunse sub forma unui accident a carui victima a fost insusi capitanul militiei. Asasinii sunt chiar personajele lui Rembrandt. Aha, deci, asa se explica figurile lor inexpresive, statura caricaturala si impresia de scena teatrala....
In acele vremuri toti gentilomii erau pictati in portrete de grup "trase la indigo". Toti erau asezati frumos in rand, cu fetele spre spectator, mai ales daca toti plateau acelasi pret pentru portret. Rembrandt a vrut sa se detaseze de acest cliseu si a facut-o radical.
Cele doua personaje din prim plan (numele lor nu l-am retinut), protagonistii crimei, sunt de-a dreptul hilari. Pictorul nu s-a sfiit sa il picteze pe fanfaronul in haine deschise la culoare la statura sa reala, adica mic, mult mai mic decat prietenul sau in negru. Nu numai statura il ridiculizeaza ci si lancea cu semnificatii falice, semn al preocuparilor sale "elevate". La analiza cu raze X s-a observat ca Rembrand a lungit treptat varful de lance, probabil dorind sa fie cat mai convingator. Personajul in negru isi intinde mana teatral spre public: oare cati observa ca umbra bratului arata spre organele genitale ale colegului sau pitic. Intre cei doi se pare ca existau relatii nu tocmai colegiale, ci de alta natura...
In mana dreapta ofiterul in negru tine o manusa. Curios, nu s-ar potrivi mainii stangi, pentru ca este o manusa destinata celei drepte. O alta aluzie: manusa aruncata, acum deja ridicata.
Cele mai triste personaje sunt cele doua fetite. Poate ca pe cea de-a doua nu o vedeti cu usurinta, dar ea exista langa sora sa. Chipul sau este ascuns, probabil pentru ca a fost desfigurat de tatal sau, prezent in scena, care i-a aruncat pe fata o cana de ceai clocotit. Cele doua fetite sunt fiicele nelegitime, bastardele, cum erau numite la acea vreme, obligate sa traiasca in orfelinat (ca sa acopere rusinea familiei) si chiar sa practice prostitutia de la o varsta frageda. Hainele lor par scumpe, dar este doar o aluzie la originea tatalui, notabilitate a orasului. Legata la brau, o gaina atarna sugerand destinul lor tragic... sunt "sclave" intr-o lume in care grija pentru copiii orfani era doar o fatada.
Intr-un colt, aproape de nedeslusit, ochiul vigilent al lui Rembrandt priveste intreaga scena. El este martor si acuza prin opera sa o crima, moravurile vremii si caracterul personajelor sale.
Desi acum este admirat de o lume intrega, "Rondul de noapte" se pare ca i-a provocat pictorului caderea. Ironia si acuzatiile nu au ramas nepedepsite de cei vizati in pictura. Incet, incet personajele sale l-au adus la faliment si nimeni nu i-a mai comandat portretul.
O decizie care i-a distrus viata lui Rembrandt, dar care l-a ridicat si mai mult in ochii privitorilor de azi si in istoria artei.
The Night Watch, 1642
Rijks Museum, Amsterdam
0 comments: