Cand furtuna s-a dezlantuit, smulgand aschii din cregile rupte si nisipul fin-ascutit, personajul invesmantat in alb diafan, virginal, s-a adapostit sub un copac... In dreapta un ciot de copac spulberat de fulger candva. Daca drumul ce se desfasoara dinspre fata spre extremitatea stanga a tabloului nu s-ar sfarsi brusc, ca si cand ar duce catre o prapastie, probabil ca ar fi insemnat scaparea.
Presiunea furtunii vine din toate partile iar trupul firav se strange si tanara isi inclesteaza degetele in carnea bratelor. Expresia chipului nu inseamna numai teama de ploaie, furtuna, traznet, e insasi teama de moarte, de forta neagra si bruta a naturii care poate ucide. Poate ca nu e decat un cosmar, isi spune, altfel de unde lumina asta alba aparuta de nicaieri in tot acest intuneric apasator. Chiar si un fulger aprins in apropiere ar lumina mai mult. Valurile albe, diafane, nu o mai pot apara de ploaie, de vant si incep sa se desprinda de pe trup, asemenea faramelor de speranta care o parasesc vertiginos si tragic.
Dar in spatele tinerei nu este orice copac, ci pare a fi un stejar dupa frunza. Lemnul sau dur ar putea insemna expresia rezistentei intr-o etapa neprielnica, dar trecatoare. Desi usor chircita, fata ocupa un spatiu amplu in tablou, trupul ei acopera cea mai mare parte vizibila a stejarului si asta ii vine in ajutor, ii confera o statura demna, neinfranta inca.
Frumoasa antiteza. Poate ca uneori ne simtim la marginea dezastrului, fara sa observam ca dezastrul inca nu ne-a doborat si nici nu va reusi.
Chevalier Fereol de Bonnemaison,
Young women overtaken by a storm, 1799,
Brooklyn Museum
Presiunea furtunii vine din toate partile iar trupul firav se strange si tanara isi inclesteaza degetele in carnea bratelor. Expresia chipului nu inseamna numai teama de ploaie, furtuna, traznet, e insasi teama de moarte, de forta neagra si bruta a naturii care poate ucide. Poate ca nu e decat un cosmar, isi spune, altfel de unde lumina asta alba aparuta de nicaieri in tot acest intuneric apasator. Chiar si un fulger aprins in apropiere ar lumina mai mult. Valurile albe, diafane, nu o mai pot apara de ploaie, de vant si incep sa se desprinda de pe trup, asemenea faramelor de speranta care o parasesc vertiginos si tragic.
Dar in spatele tinerei nu este orice copac, ci pare a fi un stejar dupa frunza. Lemnul sau dur ar putea insemna expresia rezistentei intr-o etapa neprielnica, dar trecatoare. Desi usor chircita, fata ocupa un spatiu amplu in tablou, trupul ei acopera cea mai mare parte vizibila a stejarului si asta ii vine in ajutor, ii confera o statura demna, neinfranta inca.
Frumoasa antiteza. Poate ca uneori ne simtim la marginea dezastrului, fara sa observam ca dezastrul inca nu ne-a doborat si nici nu va reusi.
Chevalier Fereol de Bonnemaison,Young women overtaken by a storm, 1799,
Brooklyn Museum
0 comments: